ADIO (deocamdata)

Azi, cand am venit acasa, am gasit pe masina lasata in parcare o inima mare desenata in zapada cazuta peste noapte. Nu a trebuit sa ma gandesc prea mult la autoarea desenului. Mi s-a parut foarte nostima ideea si am zambit pana am ajuns sus, acasa. Ieri nu m-am vazut cu micuta mea si s-a gandit sa imi spuna asa ca ii este dor de mine. Un gest simplu care m-a facut sa uit de toate problemele de peste zi. V-am zis eu ca are valente de femeie, chiar daca este doar o copila.
Azi ne-am vazut si m-am uitat impreuna cu ea la o prostie de telenovela. Nu m-am suparat, nu m-am enervat, nu am vrut sa schimb canalul, asa cum as fi facut de obicei. Mai mult, cand am plecat sa fumez o tigara, a venit dupa mine, ca “nu ii place sa stea singura, la tv”. Ma enerveaza cat de lin par sa mearga lucrurile. Cum, nu ma cert si cu ea pentru orice banalitate, asa cum faceam cu sotia? La naiba, are jumatate din varsta ei si parca ma intelege de o mie de ori mai bine!
In alta ordine de idei, o sa plec intr-un scurt concediu. Asa m-am hotarat. Am chef de mers, de plecat. Sa fiu pe drum si sa imi ascult albumele cu Neil Diamond, Sinatra sau Dean Martin. Si ma duc. Ma intorc peste vreo 10 zile. Daca gasesc internet, o sa mai postez. Daca nu, ma uit la comentariile voastre, de pe telefon.
Multumesc ca ati trecut pe aici, mi-ati fost de mare ajutor si sper sa ne mai auzim in curand.
Noapte buna!