Am lipsit mult, stiu. Am zis ca lipsesc zece zile si am lipsit o luna si jumatate. Nu am avut chef de scris, am stat linistit si am incercat sa fac pace cu mine insumi. Am reusit, cat de cat, sa gasesc un echilibru. Zilele acestea mi s-a spus de multe ori ca par ok, am mai pus 2-3 kg pe mine, incep sa arat omeneste. Si nici cearcanele nu mai sunt atat de adanci.
Ce-am mai facut? Hmmmm…sa vedem. Am fost plecat cateva zile la parinti, am facut pace si acolo, de sarbatori. Apoi am mai muncit un pic,, cat sa devin din nou un pachet de nervi iar noaptea de revelion a pus capacul de care nu aveam nevoie: sotia (sau fosta sotie) s-a facut ca nu ma vede, trecand la brat cu noul ei “boyfriend”. Asa ca, dupa revelion, mi-am luat prietenii, micuta si am taiat-o in strainataturi, cat mai departe de tara. La zapada, la somn si la cumparaturi. Si a fost atat de bine!!!
Am revenit si mi-am vazut de concediu in continuare. Nu am muncit deloc, am stat, mi-am vizitat prietenii, mi-am pus ordine in hartoage, in acte, in ganduri, in haine, m-am uitat la televizor, am pierdut vremea si am incercat sa redevin … eu!
Am incheiat conturile si cu psihologul, i-am spus ca nu mai vad rostul terapiei acum. Sunt pe linia de plutire si sper ca situatia va deveni mai buna, pe zi ce trece. Sper sa am dreptate.
In alta dezordine de idei, micuta este tot in peisaj, incepe déjà sa se duca perioada roz, de inceput dar…nu ma stresses, ce o fi, o fi. Nu?
p.s. Acum sa nu va asteptati sa scriu zilnic, s-au adunat o multime de treburi restante. Dar mai treceti in vizita.
Lume noua :) Ma bucur ca esti bine. Toate cele bune.
Welcome back :)
multumesc de bun venit!hehehe, cele 2 cititoare fidele ale mele! :)
Recunosc, sunt fidela pana in panzele albe si nu e bine deloc, da’ n-am ce face, asta e. Ma bucur ca ti-ai revenit si esti ok. ;)