Tot timpul mi-a spus ca nu sunt barbat adevarat si ca nu sunt in stare sa rezolv nimic. Nu e ciudat ca am reusit sa conving judecatorul sa ne pronunte divortul cu cateva luni inainte de termenul stabilit? Uite, draga, am reusit totusi sa rezolv ceva in scurta noastra viata impreuna!
Nu e si mai ciudat ca, data fiind meseria pentru care m-am pregatit ani de zile, unica data cand voi intra in sala de judecata ca sa ma reprezint singur va fi pentru pronuntarea unui divort pe care eu nu l-am vrut?
Nu e ciudat ca, si astazi, asteptam sa ma sune si sa imi spuna”hai sa discutam, poate nu trebuie sa facem asta”.
Nu e ciudat ca inca, Doamne pana cand, o mai iubesc?
Probabil ca nu…it”s just life!
Noapte buna!
Advertisement
A inceput etapa noua demult, nu? Cred ca de-aia nu mai scrii. Macar esti ok?
Hei, ce mai faci? Mi-am amintit spontan de tine si ma intrebam cum iti mai merge. Pot, insa, sa presupun ca esti ca mine, n-ai mai scris pentru ca esti bine. Ceea ce ne bucuram :). Deci?
Stii ce nu pricep eu? De ce tot timpul aia buni tre’ sa si-o ia in freza? Imi zicea un amic ieri(amic care e in situatie mai grea ca tine, are si un copil, si ea e cea care s-a gandit ca e mai fain cu altul) ca, in timp, sentimentele unui om se schimba (in cazul de fata, ea este cea care o ia pe aratura, ca si la tine din cate imi dau seama). Eh, chestia asta cu schimbatul sentimentelor e ceva de neinteles pentru mine. Chiar asa o fi? E posibil sa se schimbe sentimentele de pe azi pe maine? Ce zici?
I’m sorry for you, da’ stiu ca o sa treci peste si iti vei aminti de toata povestea asta cu nostalgie si un gust amar…
inca putin si va incepe o noua etapa.abia astept. :)